Patrimoniul UNESCO din România

Patrimoniul UNESCO al României: Situri Culturale, Naturale și Imateriale

Delta Dunării – Patrimoniu Natural UNESCO

Delta Dunării, a doua deltă ca mărime din Europa și cea mai bine conservată, a fost declarată Patrimoniu UNESCO în 1991.

Jacques-Yves Cousteau, figura emblematică a secolului XX, a realizat un film de televiziune în patru episoade despre Delta Dunării. Intervenția sa a fost decisivă pentru clasificarea Deltei ca Rezervație a Biosferei în România.

Muzeu al biodiversității, Delta Dunării atrage vizitatori din întreaga lume cu mii de specii de plante, mamifere, păsări, insecte și pești, transformându-se într-o veritabilă bancă naturală de gene de valoare inestimabilă. Cu o suprafață de 5.800 km², este a doua deltă ca mărime din Europa și se află în cea mai mare parte pe teritoriul României.

Bisericile Fortificate din Transilvania – Patrimoniu UNESCO

Transilvania figurează pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO cu mai multe biserici fortificate săsești și secuiești, declarate în 1993 și 1999:

• Biserica Fortificată Biertan (Sibiu) – construită între secolele XV-XVI în stil gotic târziu cu elemente renascentiste.
• Biserica Fortificată Câlnic (Alba).
• Biserica Fortificată Dârjiu (Harghita) – secuiască.
• Biserica și Cetatea Fortificată Prejmer (Brașov) – cea mai puternică cetate țărănească din Transilvania.
• Biserica Evanghelică Saschiz (Mureș).
• Biserica Fortificată Valea Viilor (Sibiu).
• Biserica Evanghelică Viscri (Brașov).

Câlnic (Alba)

Satul Câlnic, județul Alba, este atestat documentar din 1269. Fortificația a fost ridicată în secolul al XIII-lea de comitele Chyl de Kelling, alcătuită inițial dintr-o locuință-turn fortificată și o capelă, înconjurate de o incintă ovală. La jumătatea secolului al XV-lea s-a adăugat o a doua incintă. Inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1999.

Saschiz (Mureș)

Satul Saschiz, județul Mureș, a fost fondat de secui în secolul al XI-lea și colonizat de sași între 1161-1241. Biserica a fost ridicată între 1493-1496 în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei. Considerată prototip de biserică fortificată, cu rol religios și defensiv, foarte înaltă și puternic întărită. Inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1999.

Prejmer (Brașov)

Satul Prejmer, județul Brașov, este atestat documentar din 1240 și este locul de naștere al scriitorului german Erwin Neustadter. Biserica în formă de cruce, gotic timpuriu, a fost construită în secolul al XIII-lea pe baza unei vechi bazilici romane. Inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1999.

Viscri (Brașov)

Vechea așezare Viscri, comuna Bunești, județul Brașov, este atestată documentar în jurul anului 1400. A devenit cunoscută internațional după ce Prințul Charles al Marii Britanii și-a cumpărat o casă în sat în 1996. Biserica a fost fortificată la sfârșitul secolului al XV-lea și reprezintă una dintre cele mai pitorești biserici țărănești săsești fortificate. Inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1999.

Valea Viilor (Sibiu)

Satul Valea Viilor, județul Sibiu, este atestat documentar din 1263 și apare menționat în romanul Atemschaukel („Leagănul respirației”) al scriitoarei Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Biserica a fost construită în 1414 și refăcută în stil gotic târziu în 1520. Fortificațiile au fost ridicate în 1525. Inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1999.

Biertan (Sibiu)

Satul Biertan, județul Sibiu, este atestat documentar din 1283. Biserica a fost construită între 1483-1523 în stil gotic târziu (tip hală trinavată). Este înconjurată de trei incinte fortificate. Altarul a fost realizat de Johannes Reichmuth din Sighișoara. Inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1993.

Dârjiu (Harghita)

Vechea așezare secuiască Dârjiu, județul Harghita, este atestată documentar din 1334. Biserica fortificată de tip gotic târziu păstrează pictura murală din 1419, cu fresce care prezintă legenda Sfântului Ladislau al Ungariei. Este înconjurată de o incintă rectangulară puternic fortificată. Inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1999.

Mănăstirea Horezu

Mănăstirea Horezu (sau Hurezi), cea mai reprezentativă construcție în stil brâncovenesc, a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO în 1993.

Ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), mănăstirea a fost construită între 1690 și 1697 în județul Vâlcea. Este cel mai mare și somptuos complex monahal din sud-estul Europei al perioadei, recunoscut pentru complexitatea arhitecturală, bogăția detaliilor și armonia proporțiilor. A funcționat ca important centru de cultură prin școala de pictură murală și de icoane și prin biblioteca sa. Mănăstirea este fortificată și, de la distanță, seamănă cu un veritabil castel.

Bisericile Pictate din Nordul Moldovei

Bisericile pictate din Nordul Moldovei au fost înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1993. Cele opt edificii sunt: Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Sucevița, Voroneț și Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava.

• Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore (1502, comuna Arbore, Suceava) – ctitorie a hatmanului Luca Arbore.
• Biserica Adormirea Maicii Domnului și Sf. Gheorghe – Mănăstirea Humor (1530, comuna Mănăstirea Humorului, Suceava) – ctitorie a marelui logofăt Toader Bubuiog. Pictura din 1535 este dominată de roșu.
• Biserica Buna Vestire – Mănăstirea Moldovița (1532, Vatra Moldoviței, Suceava) – ctitorie a lui Petru Rareș. Pictura din 1537 include scena Asediului Constantinopolului.
• Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți (1487, comuna Pătrăuți, Suceava) – cea mai veche ctitorie păstrată a lui Ștefan cel Mare.
• Biserica Sf. Nicolae – Mănăstirea Probota (1530, Probota, Dolhasca, Suceava) – ctitorie a lui Petru Rareș, care este înmormântat aici.
• Biserica Sf. Gheorghe – Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava (1514-1522) – ctitorie a lui Bogdan al III-lea și Ștefăniță.
• Biserica Învierea Domnului – Mănăstirea Sucevița (1582, comuna Sucevița, Suceava) – ctitorie a familiei Movilă. Pictura include celebra „Scara virtuților”.
• Biserica Sf. Gheorghe – Mănăstirea Voroneț (1488, Voroneț, Gura Humorului, Suceava) – ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Renumită pentru „albastrul de Voroneț” și supranumită „Capela Sixtină a Orientului”.

Cetatea Medievală Sighișoara

Cetatea Medievală Sighișoara, inclusă în Patrimoniul UNESCO în 1999, este una dintre cele mai frumoase și remarcabile cetăți medievale din Europa. Datând din secolele XIV-XVII, este una dintre puținele cetăți medievale încă locuite din Europa și singura de acest tip din România.

Dispune de ziduri de apărare intacte, case viu colorate, nouă turnuri (dintre care cel mai impresionant este Turnul cu Ceas, înalt de 64 m), biserici vechi și muzee. Între 1431-1435, Vlad Dracul a locuit aici, iar în 1431 s-a născut Vlad Țepeș. Sighișoara reprezintă o mărturie excepțională a culturii sașilor transilvăneni.

Bisericile de Lemn din Maramureș

Bisericile de lemn din Maramureș au fost incluse pe lista UNESCO în decembrie 1999. Cele opt biserici sunt: Bârsana, Budești Josani, Desești, Ieud Deal, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești.

• Bârsana – construită în 1711.
• Budești Josani – datată 1643, cu picturi din 1762 de Alexandru Ponehalschi.
• Desești – secolul al XVIII-lea.
• Ieud Deal – începutul secolului al XVII-lea.
• Plopiș (comuna Șișești) – 1798, pictată în 1811 de Ștefan Zugravul.
• Poienile Izei – 1604, pictată în sec. XVIII de Radu Munteanu.
• Rogoz – construită după 1661, pictată în 1785.
• Șurdești – 1767, cu turn de peste 54 m înălțime.

Fortărețele Dacice din Munții Orăștie

Fortărețele dacice din Munții Orăștie, ridicate între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr., au fost incluse în Patrimoniul UNESCO. Cele șase cetăți sunt: Sarmizegetusa Regia, Luncani – Piatra Roșie, Costești – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița (județul Hunedoara).

Acestea au reprezentat nucleul statului dac în perioada lui Burebista și Decebal.

Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO din România

România are șase elemente în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO:

• Ritualul Călușului (2005)
• Doina (2009)
• Ceramica de Horezu (2012)
• Colindatul de ceată bărbătească (2013, împreună cu Republica Moldova)
• Jocul fecioresc (2015)
• Tehnica tradițională de realizare a scoarțelor (2016, împreună cu Republica Moldova)

Ceramica de Horezu – atestată din 1487, inclusă în 2012.
Doina – inclusă la 2 octombrie 2009.
Colindatul de ceată bărbătească – atestat în secolul al XVII-lea, inclus în 2013.
Ritualul Călușului – inclus la 25 noiembrie 2005.
Jocul Fecioresc – dans popular bărbătesc din Transilvania.
Tehnica tradițională de realizare a scoarțelor – inclusă la 1 decembrie 2016.